MSI a anunÈ›at Prestige N16 Flip AI+, un laptop convertibil ce pune accentul pe rularea locală a aplicaÈ›iilor de inteligență artificială. Pe lângă platforma NVIDIA RTX Spark È™i memoria unificată de până la 128 GB, sunt câteva elemente ce mi-au atras atenÈ›ia: ecranul tactil Tandem OLED în configuraÈ›ia de top, bateria de 99,9 Wh È™i […]
Epoca husei de 2 euro livrată din China pare că a apus, însă nu cred că această informaţie mai reprezintă o noutate pentru cineva. Cifrele oficiale ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) arată o schimbare dramatică în comportamentul de consum al românilor: în doar cinci luni, volumul coletelor ieftine (cu valoare sub 150 de euro) venite din afara spațiului comunitar a scăzut cu un masiv 72,3%.
Concluzia este simplă: taxe, taxe şi iar nişte taxe.
Şi mai „interesant” este că presiunea Uniunii Europene nu se oprește aici. De la 1 noiembrie 2026, Comisia Europeană pregătește introducerea unei noi taxe administrative de procesare pentru coletele ieftine.
Taxa națională de 25 lei: Intrată în vigoare la începutul anului 2026, această taxă fixă se aplică pentru procesarea fiecărui colet extracomunitar sub pragul de 150 de euro;
Taxa europeană de 3 euro: Aplicată de la 1 iulie 2026 la nivelul întregului bloc comunitar, ca răspuns la volumul uriaș de colete chinezești care intrau fără mari restricții în UE.
După aplicarea acestor două taxe, comenzile ieftine de pe Shein, Temu şi AliExpress au devenit o tristă amintire.
Reducerea abruptă a comenzilor nu a apărut peste noapte, ci este rezultatul direct al introducerii succesive a două măsuri tarifare menite să protejeze comercianții locali și să reducă deficitul comercial:
Dacă în februarie, martie, aprilie şi chiar mai au existat peste 2 milioane de colete extracomunitare (cu o valoare mai mică de 150 de euro) intrate în România, în iulie şi august acestea au ajuns la sub 1 milion, respectiv la sub 700.000. Ca şi încasări la bugetul de stat este un mic dezastru, de la 62,67 milioane lei încasaţi din taxa naţională de 25 lei în martie, la doar 17,37 milioane lei în august.
Dacă în primăvara acestui an (martie 2026) românii comandau lunar peste 2,5 milioane de pachete de pe platforme precum Temu, Shein sau AliExpress, în luna august numărul acestora a coborât drastic la sub 700.000.
Documentarul aduce în fața camerei nume grele: de la lideri din industrie precum Sam Altman (OpenAI), Demis Hassabis (Google DeepMind) sau Dario Amodei (Anthropic), până la critici vocali ai tehnologiei și activiști etici precum Tristan Harris.
Termenul de Apocaloptimist devine astfel concluzia la care ajunge autorul: o stare de spirit în care accepți că riscurile sunt catastrofale (apocalipsa), dar alegi să crezi că viitorul merită provocat prin acțiune și vigilență, nu prin resemnare.
Rezultatul? O dihotomie brutală între două tabere:
Am tot văzut în ultimele zile recomandări pentru acest documentar, The AI Doc: Or How I Became an Apocaloptimist, aşa că fiind un subiect de interes global, am zis să îi dau o şansă. Şi am făcut atât de bine, încât mi-am dat seama că trăiesc într-o perioadă în care pot spera la un viitor mai bun, în timp ce mă internez într-un spital de nebuni.
Deşi se insinuează că există o responsabilitate umană în tot ce facem, vorbim totuşi despre o cursă nebună spre necunoscut, o cursă chiar a înarmării. Interesant este că şi cele mai optimiste scenarii au cicluri din cele cu provocări mari şi foarte mari.
Hai să şi explicăm…
tabăra pesimiștilor – aceştia avertizează că ne jucăm cu focul și că dezvoltarea unei inteligențe generale artificiale ne-ar putea transforma într-o specie la fel de irelevantă precum furnicile.
tabăra optimiștilor – aceştia văd în AI singura șansă a omenirii de a rezolva boli incurabile, criza climatică și de a propulsa civilizația într-o epocă de aur a abundenței.
[embedded content]
Un lucru este cert – viaţa pe care o ştim toţi astăzi, va arăta complet diferit peste 10 ani. Rămâne să vedem sub ce formă.
Punctul de plecare al documentarului este cât se poate de simplu: regizorul însuși se uită la lumea în care urmează a deveni tată și este copleșit de anxietate. Într-o piață media plină de extreme, Daniel Roher pornește într-o investigație globală pentru a descoperi care-i treaba domle’ cu AI-ul ăsta.
Practic, toată lumea ştie că ce facem acum este extrem de riscant, dar dacă ne iese, băi tată dacă ne iese, va curge doar cu lapte şi miere. Dacă nu, probably we’re fucked.
Bine aţi revenit la un nou articol din categoria „am văzut”, secţiune în care îmi exprim o părere personală despre un film, documentar sau serial, opinie pe baza căreia vă aştept să discutăm în zona de comentarii.
În aceşti bani primim internet naţional 5G nelimitat, minute şi SMS-uri naţionale şi în roaming SEE nelimitate, 200 de minute internaţionale, 7.51 GB internet în roaming SEE, Ucraina şi Republica Moldova şi HBO Max fără publicitate inclus 3 luni.
Dacă facem o medie pe toată perioada contractuală, iese un cost lunar de 4,5 euro / lună TVA inclus, unul ce se află în limitele practicate în prezent de mai toată lumea (majoritatea abonamentelor actuale cu resurse nelimitate costă cam 4 – 5 euro / lună TVA inclus). Oferta nu este impresionantă, însă este competitivă pe piaţă şi poate genera ceva interes pentru acei români ce doresc o schimbare de operator.
Cei 3 mari operatori rămaşi se află într-un echilibru benefic ca număr de abonaţi / utilizatori, iar portarea devine astfel aproape singura soluţie de a mai atrage numere noi în reţea.
Piaţa telecom din România este formată în prezent din doar 3 mari operatori (Orange, Digi Mobil şi Vodafone), asta după ce Telekom a decis că ţara noastră nu este benefică pentru grup.
Vodafone a lansat recent o nouă ofertă la portare, una care ne invită în reţeaua roşie la un preţ de 1 euro / lună TVA inclus în primele trei luni şi 5 euro / lună TVA inclus începând cu luna a patra. Oferta este valabilă doar online şi se aplică pentru un contract pe 24 de luni.
