Cei de la Euronews susţin că Comisia Europeană a înregistrat recent o iniţiativă Cetăţenească Europeană, prin care i se cere să sprijine dezvoltarea unei platforme de social media europeană, finanţată parţial din bani publici.
Costul de dezvoltare şi ulterior de operare al acestei platforme europene ar fi de aproximativ 450 de milioane de euro anual.
Strângerea de semnături ar putea dura undeva la 12 – 18 luni, iar dacă Comisia Europeană va lua în serios această idee, procesul legislativ şi implementarea efectivă ar mai putea dura cel puţin câţiva ani de acum înainte.
Din păcate sau din fericire, această iniţiativă trebuie să treacă printr-un amplu proces birocratic pentru a avea măcar şanse de analiză. Organizatorii trebuie să adune peste 1 milion de semnături din cel puţin 7 state membre, pentru ca Comisia Europeană să fie obligată să analizeze oficial propunerea.
Uniunea Europeană nu are nicio platformă de social media comparabilă cu cele americane sau chineze (Facebook, Instagram, TikTok etc.) ca număr de utilizatori, cele mai cunoscute cu rădăcini europene fiind Mastodon, BeReal sau Pixelfed (niciuna însă nu trece de câteva milioane de utilizatori).
Singura platformă europeană ce putea deveni cu adevărat importantă a fost Badoo, această având peste 400 de milioane de utilizatori înregistraţi în perioada anilor 2010. Din păcate aceasta a fost transformată treptat într-o aplicaţie de dating, iar lansarea Tinder din 2012 a bagat-o într-un con de urmă.
Iniţiatorii acestei propuneri susţin că o reţea de socializare europeană ar putea oferi mai mult control asupra datelor, un plus de transparență și de protecție pentru drepturile utilizatorilor.
Conform informaţiilor disponibile până în acest moment, OnePlus 15T ar urma să vină cu următoarele specificaţii hardware:
Singura necunoscută din prezent rămâne preţul, unul pe care eu îl estimez undeva la 800 – 900 euro în Europa.
ecran OLED de 6.32 inci cu rezoluţie 1.5K şi rată de refresh la 165Hz;
procesor octa-core Qualcomm Snapdragon 8 Elite Gen 5;
până la 16 GB RAM şi până la 1 TB spaţiu de stocare;
cameră foto duală cu senzor wide Sony LYTIA 700 de 50 Megapixeli cu OIS şi telephoto Samsung JN5 de 50 Megapixeli;
cameră frontală de 32 Megapixeli;
baterie de 7500 mAh cu încărcare rapidă pe fir la 100W şi wireless la 50W;
certificări IP66, IP68, IP69 şi IP69K (singurul flaghsip compact cu toate cele patru standarde);
scanner de amprente 3D ultrasonic.
OnePlus 15T va veni din fabrică cu ColorOS 16 / OxygenOS 16 bazat pe Android 16, iar suportul oferit va fi cel mai probabil pentru maxim 5 actualizări majore.
OnePlus va lansa zilele acestea un nou smartphone în China, unul care are şanse destul de mari să fie comercializat şi la nivel global. Vorbim de OnePlus 15T, unul dintre cele mai puternice telefoane inteligente compacte din 2026.
Operatorul român va intra în curând pe piaţa de telecomunicaţii din Marea Britanie, iar Radu Dumitru a oferit pe blogul său 3 justificări destul de solide care confirmă această operaţiune:
DIGI a organizat săptămâna aceasta DIGI Capital Markets Day 2026, un eveniment în cadrul căruia compania a oferit investitorilor, experților și analiștilor pieței de capital o perspectivă amplă asupra dinamicii operațiunilor, priorităților strategice pentru următorii ani și poziționării grupului pe toate piețele în care își desfășoară activitatea.
La cum arată lucrurile, foarte probabil DIGI va intra întâi în Marea Britanie cu serviciile de internet fix şi televiziune, urmând ca ulterior să cumpere / să închirieze spectru şi pentru partea de telefonie mobilă.
recent, într-o discuţie purtată cu un angajat DIGI, acesta i-ar fi confirmat că în prezent se construieşte reţeaua de fibră optică din Marea Britanie;
pe 7 martie a apărut pe forumul specializat thinkbroadband.com un post în care un britanic povesteşte cum firma FiberOne instalează cabluri în numele DIGI în zona Luton;
pe site-ul guvernului britanic company-information.service.gov.uk apar înregistrare două societăţi (Fiber One LTD. şi Orbis Communications Limited) cu persoane de contact Bulgac Serghei (CEO-ul DIGI) şi Popoviciu Valentin (Director Executiv de Strategie şi Operaţiuni în cadrul DIGI). Prima are ca domeniu de activitate reţele de telecomunicaţii, iar a doua vânzarea de telefoane mobile şi de servicii telecom.
Personal le urez succes şi sper ca strategia să funcţioneze, mai ales că Marea Britanie este o piaţă cu mulţi grei.
Deşi un eveniment important pentru companie, în cadrul acestuia nu s-a sugerat nicio secundă că DIGI ar plănui o nouă extindere. Şi totuşi ea se pare că există.
Am plecat din București cu noul Logan, care avea sub capotă fix noua motorizare ECO-G 120. Este în fapt cel mai puternic motor care a fost montat până acum din fabrică pe cel mai vândut model Dacia din România, din 2005 și până astăzi. Vorbim despre un agregat cu trei cilindri în linie, cu capacitatea de 1.199 cmc, cu alimentare bi-fuel (benzină + GPL), care dezvoltă 120 CP și un cuplu maxim de 197 Nm. Acest motor poate fi combinat fie cu o transmisie manuală, fie cu o cutie automată EDC (dublu ambreiaj), ambele cu 6 trepte.
Dar la interior noutatea majoră este adoptarea, în funcție de echipare, a noului panou de bord reprezentat de un ecran LCD cu diagonala de 7 inch, în mare parte același cu cel pe care l-am descoperit inițial pe noua generație Dacia Duster. Și grafica, interfața acestui panou de bord este cam aceeași cu cea de pe Duster și Bigster, deci avem acum o convergență la nivel de gamă pe această direcție, dar nu numai.
Eu am condus noul Logan cu ECO-G 120 cu cutie manuală, deși mi-ar fi plăcut să vă pot spune cum se comportă și cel cu EDC. Poate cu altă ocazie… Revenind, am descoperit în noul ECO-G 120 un motor pe care l-aș alege fără să stau pe gânduri în dauna deja clasicului TCe 100 / TCe 110 (3 cilindri de 1 litru) fiindcă este mai bun ca acela la absolut orice capitol.
Prețurile pentru noul Jogger pleacă în România de la 19.000 EUR (20.650 EUR cu 7 locuri), pentru echiparea Essential cu motorizarea TCe 110, în timp ce un Hybrid 155 poate fi ales minim în versiunea Expression, cu preț de plecare de la… 24.900 EUR.
Spun asta și pentru că suspensia este foarte bine calibrată pentru drumurile din țara noastră. Este elastică, dar nu induce mișcări prea largi ale caroseriei. Accentul este pus clar pe confort, dar, repet, fără oscilații enervante ale mașinii. În plus, nu sunt nici zgomote de la articulații, ceea ce este din nou ceva la care nu prea te aștepți de la o mașină de buget, precum noul Logan.
Noul Sandero Stepway, adică cel de față cu facelift, păstrează avantajele care au făcut din această mașină una dintre cele mai vândute la nivel european. Avem o gardă la sol demnă de un crossover cu acte în regulă, protecții la caroserie care să nu-ți dea emoții când mai ieși în afara drumurilor amenajate, bare pe plafon care dau un aer mai robust, dar care adaugă și puncte în plus la funcționalitate și un spațiu interior generos pentru un model din acest segment.
Ce pot spune eu în final după experiența avută alături de noua gamă Dacia formată din Logan, Sandero Stepway și Jogger, toate cu facelift? Că nu ai de ce să mai alegi motorizarea TCe 110 în dauna celei ECO-G 120, sub nicio formă, că ai acum ceva mai multă tehnologie la bord, că vorbim în continuare de mașini solide și robuste, dar și că prețurile continuă trendul pieței. Nu spun că sunt cu mult mai ridicate decât înainte de facelift, dar cel mai ieftin Logan este 15.000 EUR, un Sandero TCe 100 (nu Stepway) pleacă de la 15.450 EUR, iar un Jogger Hybrid 155 este minim aproape 25.000 EUR. Da, încă reprezintă cele mai accesibile opțiuni din clasa lor, a fiecăruia, dar Dacia pare că se îndreaptă într-o direcție ușor oblică față de ceea ce știam noi de la marca autohtonă acum 4 – 5 ani… Care va fi răspunsul clienților și cum va reacționa Dacia în următoarea perioadă, nu ne rămâne decât să așteptăm să vedem…
Ca design, schimbările nu doar la Logan, ci și la Sandero / Sandero Stepway și Jogger, constau în adoptarea unei noi linii pentru luminile de zi, precum și la stopuri și ceva detalii din interior. S-a renunțat la semnătura în formă de „Y” culcat în favoarea a ceea ce Dacia numește acum un „T” inversat, răsturnat. Din partea mea este mai degrabă o linie orizontală din care s-a ridicat o mică porțiune. Dar vom vorbi despre acel „T” răsturnat, dacă asta este varianta oficială.
Chiar dacă cutia de viteze are ultimele trei trepte cam lungi, deci bine adaptate fix pentru mers pe autostradă, motorul se descurcă în a accelera suficient de bine și la viteze de peste 100 km/h. Nu este ceva cu pretenții sportive, dar nici nu simți că te lasă la greu vreodată, mai ales dacă selectezi treapta a patra ori a cincea când hotărăști că trebuie să intri într-o depășire la viteze peste cele legale extraurbane.
Per total, noua Dacia Jogger Hybrid 155 mi se pare o mașină orientată mai mult către latura practică, aș spune chiar cea utilitară. Ai la dispoziție un portbagaj absolut gigantic, posibilitatea de a transporta 7 persoane în total și suficientă putere pentru a mai și tracta ceva, la nevoie. Sistemul Hybrid 155 este eficient, dar nu neapărat cel mai rafinat din tot ce am mai testat, cutia de viteze multi-modală fiind în principal vinovată de unele șocuri care mai apar la schimbarea treptelor și deci de senzația că se putea mai bine ca ansamblu motopropulsor.
Să vorbim puțin și despre consum. Mă refer strict la cel de pe autostradă, fiindcă, așa cum am spus, am rulat doar pe așa drumuri.
Ca avantaje ale Logan-ului rămân spațiul interior generos, portbagajul de-a dreptul uriaș pentru acest segment, precum și garda la sol potrivită pentru surprizele de pe drumurile din România. Ca minusuri aș putea trece de acum prețul, care a ajuns să plece de la 14.950 EUR, preț de bază, așadar. Sigur că sunt prinse mai multe dotări decât înainte și că oricum nu ai ce să cumperi similar la aceeași bani, dar de la Logan-ul de 6 – 7000 EUR de acum ceva ani la aproape 15.000 EUR preț de bază, este diferență mare.
A doua mașină condusă de mine în cadrul evenimentului organizat de Dacia a fost Jogger, în versiunea Hybrid 155, deci cu motorizarea care a debutat pe Bigster. Vorbim despre implementarea formată dintr-un motor aspirat pe benzină de 1.8 litri, ajutat de un motor de tracțiune electric, de un al doilea motor electric cu rol de generator și care permite și comutarea între treptele cutiei de viteze automate, una fără ambreiaje sau convertizoare de cuplu. Sistemul nu mai este nou și toate detaliile sunt deja disponibile în diferite surse, așa că eu aș vrea să vă spun mai degrabă cum se comportă acesta pe noua Dacia Jogger Hybrid 155.
În a doua zi de teste am mers cu noua Dacia Sandero Stepway, cu motorizarea TCe 110, deci nu am avut șansa să văd pe acest model noul motor ECO-G 120, care cred că ar fi bine să fie ales de către orice nou client. Sunt mari diferențe în favoarea acestuia nou față de TCe 110, care este mai rugos, deci mai puțin rafinat, cu vibrații mai ample și cu mai puțin „avânt”, să zic. Acolo unde ECO-G 120 pe Logan mai avea suficientă vigoare, TCe 110 pe Sandero Stepway părea deja depășit de situație. Pe urcările în pantele abrupte de pe A2 de până la Cernavodă (plecare din Constanța), Sandero Stepway TCe 110 abia dacă putea menține viteza constant la 130 km/h în treapta a șasea cu accelerația la podea. Și eram doi adulți în mașină, cu minim de bagaje. Dacă ai toată familia lângă tine și portbagajul plin, atunci cu siguranță va trebui să-ți temperezi stilul de șofat. Până la urmă, nimic neobișnuit pentru o astfel de mașină.
În urmă cu câteva zile am mers cu noile Dacia Logan, Sandero Stepway și Jogger pe un traseu București – Constanța și retur, iar ce am descoperit veți afla din rândurile următoare. Toate cele trei modele au primit un facelift, chiar dacă nu foarte pronunțat, însă suficient cât să putem avea ce discuta despre fiecare dintre ele. Pe lângă mici ajustări la nivel de design exterior și interior, avem și o motorizare complet nouă în această gamă, mai precis motorul ECO-G 120. Le luăm pe rând pe fiecare.
Momentan, folosesc un desktop PC și un Mac Mini conectate la un monitor ultrawide de 38 inci și altul de 27 inci aflat în mod portrait. Am schimbat monitorul de 27 inci cu unul de tip OLED din oferta Samsung.
Și uite așa, OLED-ul ajunge a-și adjudeca și zona de monitoare, nu doar cea de smartphone-uri sau televizoare flagship. Îl găsim din ce în ce mai des și pe laptopuri, dar și
ASUS – 21.9%;
Samsung – 18%;
MSI – 14.4%;
LG Electronics – 12.9%;
Alții – 32.7%.
Unitatea de alimentare are dimensiuni generoase, similar cu ceea ce primești la un laptop, spre exemplu. Îmi amintesc de perioada în care monitoarele nu erau însoțite de o cărămidă ci doar de un cablu precum cele de la alimentarea unui PC.
Include o sumedenie de tehnologii precum Auto Source Switch+, Super Arena Gaming UX, Ultrawide Game View, Core Sync, Picture-in-Picture, Energy Saving Solution.
Se bazează pe algoritmi ce prezic temperatura suprafeței și ajustează automat luminozitatea. Luminozitatea imaginilor statice, logo, taskbar etc este redusă automat spre a preveni deteriorarea. Ecranul este setat să se stingă automat după 10 minute de inactivitate și orice acțiune îl aduce la luminozitatea setată anterior.
timp de răspuns mai prompt, iar asta contează în jocuri;
afișare a negrului mai aproape de natural (OLED-ul are capacitatea de a stinge zona respectivă din ecran, pe când celelalte paneluri vor afișa un negru spre gri, ca să spun așa într-un termen non-tehnic);
reproducere mai bună a culorilor cu un dinamic range superior.
Toate elementele de conectivitate sunt poziționate în partea spate. Acolo dați de jack-ul de alimentare, portul DisplayPort 1.4, 2 x HDMI 2.1, jack de căști, 2 porturi USB-A și altul USB-B, pentru care aveți și cablu în pachet.
Pur și simplu, ai parte de altă experiență de utilizare și când te întorci spre un VA sau IPS, ai impresia că ceva nu este în regulă. Mofturi? Da, pe de o parte, până la urmă te adaptezi la orice, dar OLED-ul joacă, pur și simplu, în altă ligă.
Certificarea VESA DisplayHDR TrueBlack 400 confirmă luminozitatea de display-ului. Nu am simțit nevoia să-i cresc luminozitatea, nici nu am intrat în setări și asta spune multe legat de cât de bun este un OLED de la prima sa pornire.
Monitorul arată într-un mare fel. Este subțire, argintiu pe spate, iar standul îi conferă polivalență în utilizare, extrem de facil îl reglezi în landscape sau portrait – printr-o simplă rotire. Standul metalic este greu și conferă cumva siguranță, nu simți că trebuie să ai grijă suplimentară.
Înțeleg și rostul până la urmă, obții o greutate mai mică și în caz de defect, înlocuiești charger-ul în sine.
Pachet și design
Am făcut un preview pentru Samsung OLED G8 în varianta de 27 inci cu rezoluție 4K, iar articolul va fi updatat în timp spre un review full, din momentul în care voi reveni cu o testare făcută cu un colorimetru.
Cei mai importanți jucători din piața de monitoare OLED conform livrărilor din Q3 2025:
Datele le-am preluat dintr-un studiu TrendForce citat de către TechPowerUp.
Câteva din specificațiile integrate de Samsung Odyssey QD-OLED G8 S27FG810SU:
Samsung a adus un panel QD-OLED cu rezoluție 4K, cu rată de refresh de până la 240Hz și timp de răspuns de doar 0.03 ms.
Pur și simplu, fixezi standul la monitor de la unghi de 90 grade și întorci piciorul spre partea frontală, face un click și aia e. Nu mai spun și de prinderea în partea spate, atașamentul se face prin poziționare și gata.
Aș mai nota și designul mai subțire și implicit cu o greutate mai mică, dar și consumul de energie redus.
Niciun monitor cu panel VA, IPS sau MiniLED nu va reuși să obțină:
Utilizare
Am spus de-a lungul timpului în mai multe articole că prefer să îmi redactez articolele cu informația primită de la mai multe ecrane. De câteva săptămâni am făcut pasul spre un monitor OLED de la Samsung cu code name-ul S27FG810SU.
Are și ceva LED-uri în partea spate, pentru cei interesați de acest aspect.
De ce cred că monitoarele OLED sunt noul standard pe segmentul de monitoare de top?
display QD-OLED cu rezoluție 3840 x 2160 pixeli și rată de refresh de până la 240Hz, timp de răspuns de 0.03 ms;
certificare HDR10+, Vesa DisplayHDR True Black 400, Flicker Free, FreeSync Premium Pro,
acoperire de 99% în spectrul DCI-P3, contrast de 1.000.000:1, unghi de 178 grade,
conectivitate asigurată de 2 x HDMI, 1 x DisplayPort, 3 x USB 3.2 (1 x upstream, 2 x downstream);
45kWh / 1000h de funcționare;
cântărește 3.8 kg fără suport și 6.9 kg cu suport, iar dimensiunile sale sunt de 611.7 x 263.5 x 554.2 mm cu suport și 611.7 x 49.2 x 353.8 mm fără suport;
Ce înseamnă Samsung OLED Safeguard+?
Nu doar că această tehnologie mi se pare excelentă pentru gaming, dar și pe partea de editare foto și video, entertainment etc (unele monitoare la cât de mari sunt ajung a fi folosite drept TV-uri ad-hoc, să spun așa).
Îmi place că nu reflectă spațiul ambiant într-un mod care să deranjeze. Include o tehnologie denumită OLED Glare Free. Samsung OLED Safeguard+ include protecție avansată împotriva efectului de burn-in, posibil dacă stai să te gândești că pe un monitor afișezi multe elemente în regim static pe perioade lungi de timp. Aici voi reveni cu update în timp și sper să fie unul pozitiv.
în pachet se află monitorul, standul, un cablu HDMI și altul USB-B – USB-A, charger-ul cu pin proprietar, ceva manuale cu instrucțiuni de utilizare. Cred că am avut parte de cea mai simplă montare a unui stand la monitor din ce am văzut până acum.
Este clar că viitorul pe segmentul premium de monitoare este dat de tehnologia OLED. Aș avea curajul să spun că în 2026 vom avea parte de o democratizare a prețurilor, deja sunt modele mult mai accesibile față de cele ce au intrat pe piață în urmă cu 2 – 3 ani, chiar și cu doar 1 an.
Review Box 0
Pro
design modern
panel OLED cu rezoluție mare și timp de răspuns rapid + rată de refresh mega-suficientă
tehnologii avansate de prevenție a efectului de burn-in
LED-uri customizabile în partea spate
stand versatil cu reglaje ample și cu ușurință îl treci între modurile landscape și portrait
Contra
lispă difuzoare
lipsă certificare NVIDIA G-Sync
lipsă port USB Type-C 4
Concluzii
Tehnologia OLED este viitorul în materie de monitoare premium, iar Samsung va avea un cuvânt important de spus aici. Prin modelul testat mi se pare că au arătat cât de bun poate fi un astfel de panel, dar nu doar panelul este vedeta ci și standul ce-i extinde funcționalitatea și designul ce-l face ușor de integrat într-un setup futurist.
Standul permite rgelarea între – 2 grade și 25 grade la înclinare și rotire pe pivot la 92 grade, iar la stânga și dreapta de 30 grade. Ai suficientă amplitudine spre a-l regla după cum dorești.
Da. Nu este perfect. Nu are și port USB Type-C pentru afișarea de conținut, nu dispune de NVIDIA G-Sync și în banii în care l-au adus era cumva de la sine înțeles.
Sigur că fără foc, nu iese fum, astfel că există o probabilitate ca între cele două mari companii să fi existat ceva discuţii, unele care s-au împotmolit chiar înainte de a începe la modul serios.
CEO-ul companiei, Serghei Bulgac, a confirmat foarte clar că „nu există niciun motiv pentru a vinde”, astfel că în acest moment iese din ecuaţie orice posibilitate legată de o eventuală vânzare către gigantul spaniol Telefónica.
DIGI a organizat săptămâna aceasta DIGI Capital Markets Day 2026, un eveniment în cadrul căruia compania a oferit investitorilor, experților și analiștilor pieței de capital o perspectivă amplă asupra dinamicii operațiunilor, priorităților strategice pentru următorii ani și poziționării grupului pe toate piețele în care își desfășoară activitatea.
Mai multe detalii puteţi găsi aici.
În toamna anului trecut a apărut o informaţie pe surse extrem de interesantă, una care spunea că spaniolii de la Telefónica vor să se extindă în Europa şi se gândesc să cumpere DIGI pentru 3.8 miliarde de euro (în acest preţ erau incluse datoriile de peste 1.8 miliarde de euro şi o primă de 20% faţă de capitalizarea de piaţă).
În cadrul acestui eveniment s-au evidenţiat două mari idei: DIGI Spania va fi listată la Bursa din Madrid în acest an (sau cel puţin se va încerca), iar DIGI nu este de vânzare.
DIGI este un operator cu o strategie corectă, generatoare de venituri solide, iar 2026 se anunţă un an de mare succes atât pe piaţa din România, cât şi pe cea din Spania.
Mi-ar fi plăcut să îl văd mai mult pe Jai Courtney, personal îmi place foarte mult acest actor, însă în War Machine el a avut doar rolul ingrat de a genera explozia. În ultima perioadă cei de la Netflix folosesc un mic truc la începutul filmelor de acţiune, adică generează o scenă extrem de dinamică gândită să atragă atenţia abonaţilor încă din primele minute (sunt diminuate astfel şansele ca filmul să fie oprit).
Bine aţi revenit la un nou articol din categoria „am văzut”, secţiune în care îmi exprim o părere personală despre un film, documentar sau serial, opinie pe baza căreia vă aştept să discutăm în zona de comentarii.
Dacă ţi-au plăcut filmele în genul Predator, atunci War Machine te va satisface. Nu îţi pune prea mult neuronii la muncă, însă îţi gâdilă destul de bine celulele receptoare olfactive.
Din punctul meu de vedere, War Machine este un film de acţiune SF distractiv, care te ţine în priză, dar pe care îl vei uita rapid în câteva săptămâni. Nu are nimic memorabil, nimic remarcabil, poate doar câteva efecte speciale bine făcute (se vede că s-au investit ceva bani în el).
Ironia face că pe Alan Ritchson chiar îl prinde acest rol, aşa că deşi am trăit mai tot timpul un deja-vu, nu m-am plictisit aproape deloc. „81” este acel tip de soldat universal bun la toate.
Netflix a lansat recent (pe 6 martie) un nou film de acţiune producţie proprie, unul pe care l-au promovat destul de intens. Vorbim despre War Machine, un lungmetraj cu nume puternic, pe care chiar mi-am dorit să îl văd.
Cum vi se pare această propunere a Comisiei Europene?
Fiecare european va cunoaşte care este eficienţa energetică reală a fiecărei maşini şi nu numai. Pe această etichetă energetică ar putea apărea:
Cred că fiecare dintre noi este atent la consumul de energie electrică atunci când comandă un produs electrocasnic. Prima dată selectăm clasa energetică și după aceea parcurgem specificațiile tehnice (volum, diverse funcții etc).
Această etichetă energetică ar permite realizarea unei comparaţii mai uşoară între maşini, ar oferi un plus de transparenţă pentru cumpărători şi ar pune ceva presiune pe producători pentru a îmbunătăţi eficienţa (nu doar autonomia sau puterea).
clasa de eficienţă energetică (aşa cum am spus, de la A la G);
consumul electric real (kWh / 100 km);
autonomia electrică;
emisiile de CO2 (doar pentru maşinile PHEV);
posibil şi performanţa bateriei, viteza de încărcare sau eficienţa la temperaturi scăzute.
Dar Comisia Europeană merge şi mai departe şi intenţionează să introducă ceva similar şi pe maşinile electrice şi pe cele PHEV. Interesant este că se doreşte păstrarea sistemului de informare de la electrocasnice, adică folosindu-se litere (de la A până la G).
Şi da, foarte probabil va avea şi un rol important la nivel de fiscalitate. Maşinile electrice nu vor mai fi scutitate de taxe în curând în nicio ţară europeană, iar o astfel de etichetă va decide cât de mari vor fi taxele plătite de proprietari.
Ne-am obişnuit deja cu acest sistem, unul care din vara anului trecut a fost introdus şi pe smartphone-uri şi tablete.
Rămâne de văzut dacă device-ul de 7.5 inci va ajunge disponibil într-o formă comercială, cert este că bariera de 7 inci va fi spartă cât de curând.
Proaspăt lansatul Samsung Galaxy S26 Ultra are un ecran de 6.9 inci, deci un 0.1 – 0.2 inci în plus nu cred că ar deranja atât de mult.
Conform zvonacului chinez Digital Chat Station, cei de la Lenovo se gândesc să lanseze la nivel comercial un astfel de device, unul pe care îl testează cu seriozitate în această perioadă.
Dar ce spuneţi de un telefon inteligent cu ecran de 7.5 inci?
Luna trecută vă spuneam că cel puţin doi producători importanţi testează şi chiar pregătesc lansarea pe piaţă a unor smartphone-uri cu ecrane de cel puţin 7 inci.
Ironia face că în general chinezii sunt oameni mici de statură, cu palme proporţionale, iar un Lenovo în format clasic atât de mare va arăta destul de ciudat în mâinile utilizatorilor (spun asta pentru că Lenovo vinde în general smartphone-uri în China, în restul ţărilor promovând brandul Motorola).
BYD a intrat oficial în România anul trecut, tocmai de aceea noutăţile lansate de acest producător au devenit relevante şi pentru noi. Chiar dacă noile tehnologii sunt lansate întâi în China, cu siguranţă acestea vor ajunge mai devreme sau mai târziu şi în ţara noastră.
După cum îi spune şi numele, Blade Battery 2.0 este a doua generaţie a bateriei LFP (litiu-fier-fosfat) dezvoltată intern de BYD, una care face un salt tehnologic impresionant.
Noua baterie BYD are acum capacitatea de a concura cu timpul de alimentare al maşinilor cu motoare termice. În condiţii normale se poate obţine o autonomie de 700 – 800 de kilometri în 8 – 9 minute (puterea maximă de încărcare este de 1500 kW).
Prima maşină care va fi echipată cu Blade Battery 2.0 va fi Yangwang U7, o berlină cu o autonomie oficială de 1006 km în ciclul CLTC (în condiţii reale, vorbim de o autonomie de 750 – 800 de kilometri).
de la 10% la 70% în aproximativ 5 minute;
de la 10% la 97% în aproximativ 9 minute;
de la 20% la 97% la temperaturi de -30 de grade în aproximativ 12 minute.
Producătorul chinez a lansat oficial săptămâna aceasta noua baterie Blade Battery 2.0. Aceasta aduce o îmbunătăţire majoră a actualei tehnologii, cu multe plusuri în ceea ce priveşte densitatea energetică, viteza de încărcare, siguranţa, durata de viaţă şi chiar performanţa la temperaturi extreme.
Pentru a face o paralelă cu actualele benzinării, BYD a lansat în China şi staţii de încărcare ce seamănă cu pompele de carburant (maşinile pot opri în coloană, se alimentează în câteva minute, iar apoi sunt gata de drum).
