3. Ajutor pentru obţinerea finanţărilor necesare dezvoltării;
În general companiile telecom sunt destul de îndatorate, tocmai pentru că investiţiile în dezvoltare nu se opresc niciodată. Ori, pentru bănci şi chiar pentru investitori, este mult mai confortabil să se raporteze veniturile în aceeaşi monedă cu care se oferă finanţarea (oferă un plus de siguranţă şi predictibilitate).
Concluzia este că, deşi România ca ţară nu este încă în zona euro, piaţa telecom din ţara noastră (la fel ca piaţa imobiliară sau cea auto) funcţionează de ani buni cu euro ca monedă de referinţă.
Pe 29 mai 2024 cursul BNR afişa 1 euro la 4,9762, pe 29 mai 2025 cursul BNR afişa 1 euro la 5,0667 lei, iar pe 29 mai 2026 cursul BNR afişa 1 euro la 5,2489 lei. În 2 ani, leul s-a devalorizat în raport cu euro cu 5.48%.
Până acum DIGI a fost excepţia de la regulă şi a rezistat atât de mult timp pentru că a câştigat permanent din numărul mare de abonaţi atras trimestru de trimestru, dar şi pentru că a existat o oarecare stabilitate a cursului valutar (cele două condiţii nu se mai îndeplinesc de prin vara anului trecut, astfel că singura soluţie DIGI acceptabilă pentru toată lumea a fost să treacă la euro).
Foarte mulţi dintre voi ne-aţi întrebat de ce se întâmplă acest lucru, în contextul în care trăim în România şi totul se plăteşte în lei (salarii, facturi, taxe şi impozite etc.). În rândurile următoare vreau să fac mai multă lumină în acest caz, astfel că iată care sunt principalele motive pentru care operatorii telecom se raportează la euro şi nu la lei:
În timp ce Orange şi Vodafone s-au apărut tot timpul de această devalorizare prin utilizarea euro, DIGI şi-a diminuat marjele de profitabilitate din această diferenţă.
Orice cumpără Orange, DIGI sau Vodafone se plăteşte în general în euro:
2. Corelarea optimă a veniturilor cu cheltuielilor;
Începând cu data de 27.05.2026 pentru clienţii noi, respectiv 01.07.2026 pentru clienţii deja existenţi, DIGI îşi raportează toată partea comercială din România în euro. Am scris pe subiect mai multe articole astfel:
- echipamente de reţea (antene 5G, servere, routere, cabluri de fibră optică etc.);
- licenţe radio (da, chiar şi taxele de licenţă pentru frecvenţele mobile plătite statului român sunt stabilite în euro);
- device-uri de orice fel (smartphone-uri, tablete etc.);
- chiriile pentru infrastructură (mai toate chiriile pentru amplasarea antenelor de telefonie, dar şi cele ale magazinelor fizice din mall-uri şi nu numai, sunt exprimate în euro).
Utilizând preţul în euro, operatorul telecom se asigură că încasează echivalentul aceleiaşi valori economice lună de lună (clienţii plătesc la cursul valutar la zi). Practic, riscul devalorizării monedei naţionale este transferat în totalitate către buzunarul clientului.
Prin această mişcare, DIGI intră în rândul celorlalţi operatori telecom din ţară, astfel că toată piaţă se raportează acum direct la euro.
Noi ca şi clienţi ne gandim la scară micro, punctual la România. Operatorii telecom au însă un business macro, cu implicaţii globale. Industria este dependentă de importuri şi tehnologie din toată lumea, iar achiziţiile se fac în general în euro sau dolari.
1. Protecţie împotriva devalorizării leului;
